Labirint

30 01 2010

Cald, frig, nici nu se mai simte…

În interior este dureros de rece

Simt fiorul ultimei răsuflări.

Lumină intensă, pulsul creşte, sângele se scurge,

Totul se strânge în interior

Ca în prinsoarea unui cleşte.

Golul care a pus stăpânire asupra mea,

Işi face loc, iese la suprafaţă…

Simt cum mă absoarbe şi mă îndeasă ca într-un pântec,

Dar am încetat să mă opun.

Funebra viziune a stingerii este acum împrejmuită de licăriri glaciale.

Mă abandonez, plec, caut un trup nou,

Un abis pe care să pun stăpânire.

Dar în jur numai roboţi, adâncimi înfiorătoare,

Întuneric care, în mod straniu, acum mă sperie.

Mă întorc, deschid ochii şi mă privesc în oglindă,

Faţa străvezie, cu cearcănele ce se preling lent,

Mă trimit spre orizontul alb să mă caut.

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

19 02 2010
pupu

pupule ce profunda esti :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: