Utopia parlamentara

5 05 2010

Din seria „prafuite ce nu merită să fie lăsate în colțul unui folder”, avem următorul pamflet. Trebuie tratat ca atare, după cum spune și titlul, e doar o utopie născocită în miez de noapte.

În societatea actuală, democrația este vazută ca o minune a sistemelor de guvernământ. Dar lumea este în continuă transformare și modificare, societățile evoluează, sau, de ce nu, involuează, metamorfozându-se cu fiecare clipă. Ingineria regimurilor caută cu fiecare pas o formă utopică de guvernare, de transformare a instituțiilor care aparent numai pot ține piept nevoilor cetățenilor sau a statului în care au fost înregimentate. Întreg procesul are în centrul său cetățeanul, acea cărămidă care stă la baza temeliei oricărui stat. Teoretic, totul se învârte în jurul bunăstării sale, vocea sa reprezintă puterea, cuvintele sale devin lege pentru cei care sunt meniți să îi reprezinte interesele. Cuvântul democrație are la bază sintagma „puterea poporului”, dar oare poporul mai este dispus să își asume responsabilitatea ? Norberto Bobbio este de părere că cetățeanul de astăzi face apologia libertății private, puterea publică făcându-se responsabilă de asigurarea independenței private[1]. Constant considera că participarea directă la deciziile colective ajunge să supună individul autorității ansamblului, lipsindu-l de calitatea de persoană particulară.

În tentativa de trasare a unui sistem de guvernare actualizat, ne vom axa asupra funcțiilor Parlamentului și a unor presupuse caracteristici, mai  mult sau mai puțin utopice. Fundamentul în acest proces, am putut deduce că face referire la nevoia de reprezentare a individului. Omul, ca aderent la societate, își contractează propria bunăstare. Dar dacă el este cel care conferă un sens instituțiilor politice, sau altfel spus, funcțiilor politice, de ce să nu fie tot el cel care pedepsește neregularitățile? Dacă așteptările îi sunt încălcate, iar votul său de încredere devine pentru reprezentanți un simplu pas birocratic prin care își ating scopul, atunci trebuie înlăturați. Dar nu peste cinci ani la expirarea mandatului, cât de repede cu puțință. Putem privi în urmă la modelul atenian în care scopul primar nu era soluționarea unei probleme, era modul în care aceasta a fost rezolvată[2]. Dacă deciziile unui comandant în luptă erau îndoielnice, victoria obținută nu împiedica alicarea pedepsei.

Direcția pe care am adoptat-o face imperios necesară stabilirea unor limite ale puterii. Revenim astfel la Bobbio, care definește „liberalismul” drept o concepție despre stat conform căreia acesta are puteri și funcții limitate. Trasarea unor reglementări împiedică instaurarea confuziei în rândul diferitelor organe politice. Aici facem referire la cele două camere ale Parlamentului. Deși este un sistem tradițional care ridică numeroase controverse, îmi exprim opțiunea pentru bicameralism în detrimentul altor formule, deoarece concentrarea puterii legislative într-un singur corp s-ar putea transforma într-o acțiune periculoasă și nejustificată. Camera Deputaților și Senatul vor lua forma unui bicameralism perfect, puternic, care înglobează în structura lui două corpuri egale ca forță dar distincte ca natură.

Camera Deputaților

Deputații vor îndeplini rolul activ de reprezentați direcți ai poporului. Aleși de către populație prin vot liber exprimat, sunt cei care se află în continuă legătura cu alegătorii și problemele zonelor pe care le reprezintă, precum și interesul general al țării. Fiecare județ al statului își va putea desemna între două-patru persoane care să ocupe rolul de deputat, în funcție de numărul populației și dimensiune. Asemănător federalismului, are un efect independent, contribuind la stabilitatea regimului. Minoritățile beneficiază astfel de o bună reprezentare, înlăturându-se posibilele conflicte provocate în urma unor marginalizări. Principala sarcină a membrilor Camerei este de a dezvolta proiectele de legi, care urmează să fie trimise ulterior pentru aprobare Senatului.

Senatul

Componența celei de-a doua camere a Parlamentului va fi stabilită de o comisie specială, cu rol decizional, care va analiza competențele aderenților sau persoanelor propuse. Se propune reafirmarea tehnocrației, a unui grup de persoane dotate cu capacitățile și cunoștințele necesare reglementării anumitor situații cheie. Va cuprinde specialiști din toate domeniile relevante( economie, agricultură, politologie, domeniul sanitar, învățământ etc), selectați pe baza experienței acumulate și a proiectelor derulate. Vârsta minimă a componenților este de 40 de ani. Senatorii verifică proiectele de lege, realizând corecturile finale în vederea publicării rezultatului final în Monitoul Oficial.

Comisia de supraveghere

Deși activitatea acesteia este relativ redusă, puterea de care dispune o situează în vârful piramidei parlamentare. Prima sarcină, cea temporară, enunțată mai sus, privește alegerea senatorilor. Principala activitate vizează supravegherea membrilor Parlamentului. Comisia este cea care controlează și sesizează neregularitățile din cadrul Camerelor, având ca efect imediat declanșarea unei anchete care se poate sonda cu demisia unuia sau mai multor membri. Nu poate interveni, în schimb, în nici una din deciziile deputaților sau senatorilor.

Acordarea unei puteri sporite parlamentului, ne trimite la sistemele parlamentare, la ceea ce Sartori numea suveranitatea parlamentului[1]. În cadrul sistemelor parlamentare, guvernele devin înființate și susținute de legislativ. Împreună cu interzicerea partidelor transversale, am adăugat două măsuri necesare dezvoltării unui sistem puternic și organizat. Învestirea cu anumite obiective specifice și raportarea continuă la realitatea comunităților locale transformă instituția într-un aparat bine sistematizat și puternic. O altă trăsătură importantă pe care Sartori o dezbate , face referire la principiul supremației Parlamentului(oferind drept exemplu cazul Angliei), în care Regele, Camera Lorzilor și Camera Comunelor acționează împreună ca o structură de guvernare a regatului. Regele nu deținea putere în exteriorul Legislativului, o normă intrigantă dar perfect justificată daca ne raportăm la situațiile actuale ale diferitelor scene politice. Parlamentul reprezintă suveranitatea naţiunii şi asigură prin mecanismul delegării puterii convertirea voinţei (majorităţii) populaţiei în actul de guvernare, el adoptă legile şi asigură controlul democratic asupra funcţionării celorlalte puteri ale Statului. Am putut trasa în linii mari o eventuală transfigurare a componenței parlamentelor actuale, a structurii și obiectivelor acestuia. Scopul lărgirii sferei de influență a Parlamentului a avut drept scop îngrădirea puterii executive, în special a celei prezidențiale, pentru a evita eventuale înclinații înspre dezvoltarea unei dictaturi sau a unui sistem autoritar.

Dispunem așadar de două camere, de un organ mediator-comisia de supraveghere, îndatoriri specifice și posibilitatea înlăturării celor care nu se mai identifică cu scopurile în care au fost aleși sau selecționați. Primordial este totuși procesul de alegere al membrilor. Deoarece totul pornește din interior, calitatea oamenilor care generează exemplul trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor unei întregi populații. Nicio reglementare sau sistem de canoane nu pot modifica coloana vertebrală a individului, nu îi pot insufla principiile și sensibilitatea atât de necesare reprezentanților politici. Utopia parlamentară devine prin urmare o utopie a unui personaj, a unui caracter, o istorie a renașterii unor „moguli” politici.


[1] SARTORI, Giovanni, Ingineria Constituțională Comparată, traducere de Cristina Dan și Irina Stoica, Ed. Mediterana 2000, 2006, pp.141


[1] BOBBIO, Norberto, Liberalism și democrație, traducere de Ana- Luana Stoicea, ediția a –II-a, Ed. Nemira, 2007, pp. 27-28

[2] HELD, David, Modele ale democrației, Ed. Univers, București, 2000

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: