Fatigue

23 02 2013

Cumva oboseala fura tot ceea ce esti tu deoarece are puterea sa te transforme, un efect fatidic asemanator alcoolului.

Totul trece pe langa tine de parca ai fi intr-un spatiu inconjurat de ecrane care ruleaza o pelicula 3D. Galagia care iti scandalizeaza urechile, oamenii extrem de grabiti care reusesc sa te ancoreze in goana lor fara ca tu sa vrei, totul devine asemeni campului unei batalii si tu nu vrei sa ramai prins acolo. Totul te influenteaza intr-un anume fel, desi tu esti absent.

Simti cum se scurge viata din tine si coboara usor inspre picioare. Au devenit atat de grele incat parca ar fi bucati de beton. Ochii iti spun si ei ca vor sa se inchida, par cazuti si pierduti. Suflul dispare usor si ia cu el si cuvintele. S-au refugiat intr-un dulap si asteapta.

Devii grabit, vulcanic, sensibil si iritat, cu o fizionomie in paragina. Devii rau, involuntar, fara ca macar sa te stii capabil de asta. Te-ai transformat, dar nu in supererou cum visai candva. Nu mai esti tu asa ca trebuie sa dispari, sa te izolezi, sa gasesti intinsul ca sa te regasesti pe tine. Satul de spatii mici, de ziduri care se apropie si te tin strans acolo. Esti propria ta carcera, iti innabusi dorintele si le presezi bine intr-un colt pana speri ca va veni momentul sa le eliberezi caci, inainte de toate, primeaza nevoia si datoria.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: