Vacante si povesti

Dap, nu este o gluma. Zilele libere s-au dus si ne-am intors iarasi la treaba. Evident ca nici nu am simtit cand au trecut si bineinteles ca niciodata nu sunt suficiente. Daca v-as arata TO DO LIST-ul meu pentru aceste putine zile v-ati speria.

Orisicum, ca sa simt ca zilele nu au trecut in zadar, imi propun mereu sa fac ceva nou care sa imi trezeasca toate simturile, precum si sa recuperez asupra task-urilor restante. Astfel, cand trag linie la sfarsitul vacantei, m-am ales cu amintiri noi memorabile, curatenie in lista si ceva noi povestiri (pe care le voi relata ulterior pe indelete).

Nu este un mister ca sunt o mare devoratoare de povesti, motiv pentru care am incorporat in lectura de dimineata Revista de Povestiri. Motanov selecteaza lunar o serie de povesti  scurte pe care sa le administrati zilnic sub forma de mici doze de imaginatie. Si pentru ca nu imi place sa pastrez lucrurile bune doar pentru mine, am sa fac cadou numarul din martie al revistei primului visator care poposeste prin ograda. Ar fi pacat sa nu ajunga la cat mai multe persoane.

Revista de Povestiri

Ia sa vedem, in ce locuinta va poposi Motanov zilele urmatoare?

Integrama sau gandirea multilaterala

De la noi din casa nu au lipsit niciodata integramele. Teoretic, erau rezervate celor mari, dar mama ne mai consulta adesea asupra unor rezolvari ca sa simtim ca luam si noi parte la deslusirea acestora, nu doar ca stam si cascam ochii. Astfel ne si antrenam pentru momentul cand le vom putem rezolva si singuri.

Acum imi cumpar mereu cand plec cu trenul cate o integrama si nu ma las pana nu o termin. Ma framanta sa vad careurile acelea goale si fac tot posibilul sa gasesc rezolvare. Mereu am considerat ca rezolvarea integramelor este un fel de antrenament pentru dezvoltarea unei gandiri multilaterale, fortandu-te sa cauti solutii sau definitii diverse pentru cuvinte comune. Uneori, chiar si un cuvant extrem de banal poate ridica dificultati cand esti fortat sa il asimilezi altei situatii cu care nu esti familiar.

Integramele au ajuns si ele in online, s-au alaturat curentului 2.0., si le gasim fie pe site-uri (probabil ca sunt de ceva vreme, dar eu abia acum le-am descoperit).: http://www.integrameonline.ro/ sau chiar sub forma de aplicatie pe telefon: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.happyfacedevs.integrame.

Have fun!

Salsero…on the way!

Pentru unii, muzica creeaza dependenta, curge prin vine, te acapareaza si te transpune in alt univers. In directa legatura cu muzica este dansul, sau cel putin asa este la mine. Cum poti exprima muzica mai bine decat prin dans? Din primele acorduri ale unei piese incepi sa simti cum degetele intra in miscare, de parca ai fi o retea conectata la o sursa de curent.

Pot sa afirm cu mana pe inima ca am vazut aproape toate filmele posibile si imposibile cu dansuri (pentru coreografii, evident) sau clipuri cu faze interesante, dar m-am resemnat cu ideea ca nu voi fi o revelatie in materie. Si totusi, nu am exclus niciodata ideea de a juca la amatori 🙂

Bineinteles ca la tv totul pare atat de simplu si de natural, incat te gandesti ca poate nu o fi atat de greu. E pe naiba, ba chiar e extrem de greu. Nu sa faci pasii in sine, mecanic, dar sa te lasi patruns de muzica, sa o lasi sa te cuprinda si sa te invaluie si sa iti poarte miscarile. Dansul nu este o dictare, ci reprezinta autocunoastere, depasirea inhibitiilor si deconectarea de lumea din jur.

Salsa

In salsa, barbatul conduce, dar cu scopul de a-si pune partenera in valoarea, in timp ce femeia, increzatoare, se lasa purtata de acesta. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, sa incerc sa ma las condusa, este al doilea task extrem de greu. Daca reusesc sa fac sa para ca dansez si ca s-a prins ceva de mine, ma declar pe deplin multumita.

Un dans poate fi asemenea unei povesti de dragoste consumate. Un inceput timid, tatonari si incercari de a descoperi partenerul, dupa care se dezlantuie pasiunea si se consuma, urmand apoi despartirea. In acele momente intense, te lasi purtat de muzica si partener ca sa oferi totul.

Ca sa va convingeti, va recomand sa mergeti sa ii vedeti live pe dansatorii pasionati de salsa.

„Dancing with your partner, for that two and a half minutes, you are in love with each other. You’re corresponding with each other by the moves that you make. It’s a love affair, between you and your partner and the music.” Frankie Manning.

Vibe-uri negative

Imi place extraordinar de mult sa imi incep dimineata cu o cafea in timp ce citesc diferite articole sau navighez aiurea pe internet. Totul este bine si frumos, feng shui-ul meu este la locul lui si buf…intru pe Facebook si curg postarile care mi-l altereaza, pentru putin timp trebuie sa recunosc.

Asa imi readuc aminte ca nu suport persoanele negativiste. Cu totii avem probleme, cu totii ne mai plangem de diversele lucruri care ne afecteaza viata, dar exista o anumita categorie de persoane care asta fac zilnic. Si sunt tare enervanti!

Spre nefericirea mea, publica si posteaza non stop nemultumirile pe toti peretii Facebook-ului. Come on!!! Life sucks, get over it and swallow your frustrations! Peste greutatile si incercarile zilnice treci cu optimism, nu rememorandu-ti la nesfarsit nemultumirile. Si daca tot sunt asa multe, de ce sa plictisesti pe toate lumea cu ele. Zau ca iti strica karma!

Voila! Aylin – Chemistry

Probabil ca deja v-ati dat seama despre ce este vorba in postarea de astazi. Suntem in 4 aprilie si este ora pranzului, deci avem programata ora de chimie 🙂 Evident ca nu aia la care eram aproape toti corigenti, ci momentul asteptat de la anuntarea campaniei de lansare a noului videoclip Aylin – Chemistry prin intermediul blogosferei.

Chemistry reprezinta cel de-al doilea videoclip din cariera ei solo, extras de pe albumul Cloud ce va fi lansat pe 11 aprilie la Palatul Ghica. Desi nu ma asteptam sa ma prinda atat de tare, acest stil jazz-pop abordat suna minunat. Bonus, ca tot spuneam intr-un articol anterior ca imi plac povestile, o sa avem parte de un scurtmetraj „film noir”, asa cum o prinde bine pe o actrita.

Dupa cum Aylin insasi declara:

„Prima data cand asculti „Chemistry” te gandesti in mod sigur la fustitele anilor ’50, la pasteluri si la coafuri in stilul american housewife… Ei bine, eu am ales sa facem un scurtmetraj „film noir”. A pornit de la ideea lui Vladimir Dembinski, regizorul clipului, care a venit cu aceasta poveste, si care mi s-a parut minunata pentru ca vine drept contrapunct la piesa, o completeaza exact cum trebuie si astfel evitam pleonasmul. Sper ca si publicului sa-i placa la fel de tare cum ne place noua. „

Ei bine, mie imi place si sigur si voua. Enjoy!

 

Chimia din online

Chemistry – Aylin Cadir

Sunt unii oameni care evolueaza frumos si care te surprind de fiecare data. Si in aceasta fiecare data iti creeaza extrem de multa placere sa ii revezi.

Acest sentiment l-am avut, si il am in continuare, cand mai vad cate o noutate legata de Aylin Cadir, concetateana mea. A crescut frumoasa ca actrita si, concomitent, s-a dezvoltat si muzical. Cum ar putea fi altfel cand cresti intr-un oras cu o sursa de inspiratie pretioasa precum marea?

Noul album reflecta intocmai aceasta maturitate si trebuie sa spun ca este foarte fain si complet pe gustul meu. Nu este de mirare acest fapt, dat fiind ca sunt fana celor de la Moonlight Breakfast de cand i-am auzit prima oara. O colaborare intre acestia nu se putea lasa decat cu muzica buna si furnicaturi pentru urechea mea. Nu zic sa ma credeti pe cuvant. Intrati pe pagina de youtube a Dansei si va convingeti singurei. Eu mi-am programat sa asist la unul din concertele Aylin, precum si sa merg la teatru sa vad Maitreyi. Must, must do that!

De ce va spun asta? Deoarece, pe langa pornirea mesianica de a promova lucrurile faine si frumoase, vreau sa va ofer si in exclusivitate un produs de aceasta natura. Astfel ca, pe 4 aprilie, ora 12:00, aveti intalnire aici cu noul videoclip al lui Aylin Cadir – Chemistry, lansat exclusiv prin blogosfera.

Si pentru ca orice eveniment exclusivist beneficiaza de o invitatie, va las cu teaserul acestuia pana la sosirea variantei complete.

De ce nu m-am plictisit la The Hobbit?

Acum ca a trecut nebunia cu impresii de dupa vizionarea The Hobbit, m-am decis sa il urmaresc si eu. Dupa cum mentionam si intr-un post mai vechi, evit sa vizionez un film atunci cand este in mare voga si esti bombardat cu reclama si critici legate de acesta.

The Hobbit

The Hobbit mi s-a parut mai slab decat Stapanul Inelelor. Prea multa poveste si prea putina actiune pentru cele trei ore de vizionat. Nu stiu ce se intampla in ultima perioada cu scenaristii/producatorii filmelor americane dar reusesc sa strice atmosfera creata prin niste replici de te lasa masca. Daca tot creezi povesti despre vremuri demult uitate, de ce naiba sa introduci replici cu iz modern care nu se integreaza de nicio culoare. La fel cum mi s-a parut o nebunie la filmul Django, intr-o secventa in care el macelarea diversi tipi, se auzea pe fundal muzica rap, un Jay Z sau ceva. Come on`!! Trebuie sa mentionez ca cel mai tare il apreciez pe Gandalf, care este un monument de tact si diplomatie :).

Gandalf

De ce nu m-am plictisit eu la acest film? Deoarece iubesc povestile. De cand eram mica si citeam Fratii Grimm cu interes maxim si imi derulam in fata ochilor povestea, pana acum cand povestile ruleaza sub forma de filme. Pentru ca ele rezoneaza cu dorinta mea de a visa, de a citi/viziona povesti, de a-mi hrani sufletul care vrea sa pastreze in el ceva din copilul de altadata.

Nu sunt convinsa ca voi mai viziona si restul partilor, dar aceasta mi-a bucurat seara de weekend.

Despre skandenberg, sau cum nu stiam mai nimic despre acest sport

Sambata am luat parte la editia din acest an a Campionatului National de Skandenberg ce s-a desfasurat intre 22.03.2013 – 24.03.2013 la Palatul National al Copiilor din Bucuresti.
Bineinteles ca stiam ce este skandenbergul, caci fiecare baiat in care clocotea testosteronul vroia sa isi demonstreze barbatia intr-un meci de skandenberg cu un alt coleg. Ceea ce nu aflasem eu este ca avem in Romania o Asociatie Romana de Skandenberg „BratdeFier”, care se straduieste sa faca ceva pentru acest sport. Desi nu este o practica foarte cunoscuta pentru publicul larg, exista numerosi adepti ai sportului.

Primul mare concurs in Romania a fost organizat in 1990, la Targul Mures, de catre culturistul Eugen Dunca. A urmat afilierea la Federatia Europeana de Skandenberg in 2004 si au inceput tot atunci si medaliile. Iarasi, spre rusinea mea, nu stiam ca avem doi campioni mondiali: Mirela Pirjol in 2004 si Ion Oncescu, dublu campion mondial, in 2007 si 2008 la ambele brate.

Campionatul National de Skandenberg

Ca sa nu mai zic ca nu stiam ca se organizeaza competitiile pe brate. Pentru noi dreptacii, care folosim mana stanga mai mult ca suport sau carat sacose, e greu de imaginat ca poti detine atata forta in acest brat. Sa va mai spun ca participa si fete la aceste campionate?

In continuare se pare ca acest sport nu este unul notoriu deoarece numarul de vizitatori era mic si mai mult sustinatori ai participantilor. Mie mi-au captat atentia meciurile si a fost interesant sa patrund in aceasta lume. Am stat cuminte la locul meu si am observat comportamentul jucatorilor. Am regasit tiparul macho-ului plin de testosteron in participantii care urlau si scoteau tot felul de sunete si onomapotee, rapusi de cele mai multe ori de cei linistiti care se concentrau in liniste si isi doreau cu ardoare reusita. Poti prevedea ca cei calmi, care urca linistiti treptele si se aseaza la masa speciala vor urca si pe podium. Pasesc increzatori, dar totodata cu un aer umil, fara sa simta nevoia de a-si intimida adversarul.

Intotdeauna am considerat ca sportivii sunt oameni care dau dovada de o ambitie aparte si care merita sustinuti. Fie ca ii sprijinim pentru promovarea unui stil de viata sanatos, fie pentru bucuria si mandria oferita cand ne auzim imnul. Felicitari Asociatiei Romane de Skandenberg care a reusit sa organizeze o competitie frumoasa.

sursa: http://www.bratdefier.ro

Excursie fulger la Timisoara

Cand eram prin scoala generala sau liceu auzeam adesea, sau citeam prin oracole, ca pasiunea multora este sa calatoreasca. Mi se parea cu adevarat interesant si stateam sa ma gandesc oare unde au calatorit acesti oameni de si-au dezvoltat o adevarata pasiune pentru asta (evident, era doar un trend sa spui asta)? De asemenea, ma intrebam: Oare mie mi-ar placea sa calatoresc? In acele momente aveam la activ doar vreo 2 tabere realizate cu scoala.

Evident, raspunsul a venit mult mai tarziu, odata cu independenta financiara si cea de studenta plecata de acasa. Abia atunci am gustat din placerile escapadelor si am inceput sa imi propun noi destinatii. Pe lista mea se aflau demult Clujul si Timisoara, dar drumul lung care trebuie parcurs pana acolo m-a descurajat mai intotdeauna. Nu este tocmai usor sa parcurgi un drum de 9 ore cu trenul (varianta aleasa de mine), vreo 6-7 cu masina si, bineinteles, varianta rapida de 1 ora cu Taromul la pretul de 170 de euro (dus-intors).

Apus

Trebuie sa recunosc ca nu a fost asa dificil precum credeam. Daca beneficienzi de compania potrivita si te inarmezi cu carti si filme, timpul o sa treaca intr-o maniera placuta si mult mai rapida decat iti imaginai. Neaparat sa alegi varianta de drum din timpul zilei caci peisajele care ti se ivesc de indata ce te apropii de Dobreta Turnu Severin sunt minunate si este pacat sa le ratezi.

La Timisoara te intampina o gara saracacioasa dar cu taximetristi amabili si gata sa te ajute. Care a fost prima mea impresia asupra orasului? Ca este intr-adevar extrem de curat, dupa cum auzisem de la mama mea. Am cercetat cu atentie strazile si am fost placut impresionata sa vad ca exista un oras atat de curat, semn ca se poate fratilor si la noi. Ceva mai mult bun simt si vointa ar putea rezolva problema. Tramvaiele sunt tare haioase si dau o nota aparte, de parca timpul a stat in loc. Dat fiind perioada scurta petrecuta in Timisoara, am incercat sa bifam cateva destinatii recomandate de gazdele noastre dragi. Am traversat Parcul Botanic (un parc frumos si iarasi pecetluit cu calificativul extrem de curat:) ) si am mers pana in Piata Unirii. O zona frumoasa, asemeni Centrului Vechi al Capitalei. Din pacate, asemanarea include si acele cateva cladiri darapanate. Pacat de restul imobilelor restaurante ce si-au pastrat arhitectura interesanta si au fost vopsite in nuante jucause. Nu am ocolit Domul Maghiar, avand o atractie fata de catedralele si bisericile catolice. De aici am continuat spre Piata Libertatii, unde am poposit sa vedem Opera si Catedrala de unde au inceput tragerile si a izbucnit revolutia.

Piata Unirii

Ce mai trebuie sa stiti este ca, pe langa faptul ca in Timisoara s-a pus in functiune primul tramvai stradal in 1869, tot aici s-a jucat primul meci de fotbal din Romania in 1899. Un adevarat oras al premierelor.

Acum ca am bifat Timisoara pe lista…Clujule pregateste-te!

Sursa foto: arhiva personala, fapt pentru care va rog sa scuzati calitatea 🙂

Cariera vs. Familie

 

Cand eram mica asteptam cu mare nerabdare sa treaca timpul si ceasul sa arate orele 16:00 deoarece stiam ca atunci vine tata acasa. Eu veneam de la scoala, mancam si imi faceam temele, iar cand venea tata aveam timp la dispozitie sa misun in jurul lui.

Atunci imi imaginam ca nu este asa greu sa lucrezi deoarece mai ai o gramada de timp sa faci si alte lucruri. Ziua imi parea destul de lunga si suficienta. Evident ca lucrurile nu au ramas asa. Acum sunt din ce in ce mai multe persoane pentru care orele 16:00 reprezinta pauza de pranz pentru un program de munca multe prea prelungit. Termenul de „workaholic” a inceput usor sa caracterizeze o mare pondere a populatiei.

Nu putine sunt anunturile de recrutare in care regasesti la descrierea job-ului: „Esti o persoana dinamica si nu tii neaparat sa fii la 19:00 acasa?” sau ” Pentru noi nu conteaza programul dar reusita si rezultatele.” Este un fel de vii, te angajam si pe baza contractului iti ipotechezi si viata personala. Intr-adevar, cand iti place ceea ce faci si esti dedicat job-ului, cand termenele limita te preseaza, timpul este doar o notiune relativa si somnul poate fi doar un impediment. Dar oare cat poti functiona ca un robot al masinariilor numite companii? Pretul platit nu este totusi prea mare? Probabil aceasta este o intrebare la care fiecare isi va raspunde dupa cativa ani cand va trage linie, unii mai devreme, altii mai tarziu, si se vor confrunta cu anii care au trecut.

Articolul de pe nuaisacrezi.ro (http://nuaisacrezi.ro/o-mica-lectie-pentru-viitor/#.USoaBh04tZg) referitor la activitatea lui Linds Redding, un fost director artistic din Noua Zeelanda exemplifica ceea ce spuneam mai sus. Marturia in varianta sa originala o regasiti aici: http://www.lindsredding.com/2012/03/11/a-overdue-lesson-in-perspective/

Asa ca, tu ce vei alege?

Sursa foto: http://jacksanfernandes.com/yahoo_site_admin/assets/images/workaholic_1.107110859_std.jpg