Vacante si povesti

7 05 2013

Dap, nu este o gluma. Zilele libere s-au dus si ne-am intors iarasi la treaba. Evident ca nici nu am simtit cand au trecut si bineinteles ca niciodata nu sunt suficiente. Daca v-as arata TO DO LIST-ul meu pentru aceste putine zile v-ati speria.

Orisicum, ca sa simt ca zilele nu au trecut in zadar, imi propun mereu sa fac ceva nou care sa imi trezeasca toate simturile, precum si sa recuperez asupra task-urilor restante. Astfel, cand trag linie la sfarsitul vacantei, m-am ales cu amintiri noi memorabile, curatenie in lista si ceva noi povestiri (pe care le voi relata ulterior pe indelete).

Nu este un mister ca sunt o mare devoratoare de povesti, motiv pentru care am incorporat in lectura de dimineata Revista de Povestiri. Motanov selecteaza lunar o serie de povesti  scurte pe care sa le administrati zilnic sub forma de mici doze de imaginatie. Si pentru ca nu imi place sa pastrez lucrurile bune doar pentru mine, am sa fac cadou numarul din martie al revistei primului visator care poposeste prin ograda. Ar fi pacat sa nu ajunga la cat mai multe persoane.

Revista de Povestiri

Revista de Povestiri

Ia sa vedem, in ce locuinta va poposi Motanov zilele urmatoare?





Integrama sau gandirea multilaterala

24 04 2013

De la noi din casa nu au lipsit niciodata integramele. Teoretic, erau rezervate celor mari, dar mama ne mai consulta adesea asupra unor rezolvari ca sa simtim ca luam si noi parte la deslusirea acestora, nu doar ca stam si cascam ochii. Astfel ne si antrenam pentru momentul cand le vom putem rezolva si singuri.

Acum imi cumpar mereu cand plec cu trenul cate o integrama si nu ma las pana nu o termin. Ma framanta sa vad careurile acelea goale si fac tot posibilul sa gasesc rezolvare. Mereu am considerat ca rezolvarea integramelor este un fel de antrenament pentru dezvoltarea unei gandiri multilaterale, fortandu-te sa cauti solutii sau definitii diverse pentru cuvinte comune. Uneori, chiar si un cuvant extrem de banal poate ridica dificultati cand esti fortat sa il asimilezi altei situatii cu care nu esti familiar.

Integramele au ajuns si ele in online, s-au alaturat curentului 2.0., si le gasim fie pe site-uri (probabil ca sunt de ceva vreme, dar eu abia acum le-am descoperit).: http://www.integrameonline.ro/ sau chiar sub forma de aplicatie pe telefon: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.happyfacedevs.integrame.

Have fun!





Salsero…on the way!

19 04 2013

Pentru unii, muzica creeaza dependenta, curge prin vine, te acapareaza si te transpune in alt univers. In directa legatura cu muzica este dansul, sau cel putin asa este la mine. Cum poti exprima muzica mai bine decat prin dans? Din primele acorduri ale unei piese incepi sa simti cum degetele intra in miscare, de parca ai fi o retea conectata la o sursa de curent.

Pot sa afirm cu mana pe inima ca am vazut aproape toate filmele posibile si imposibile cu dansuri (pentru coreografii, evident) sau clipuri cu faze interesante, dar m-am resemnat cu ideea ca nu voi fi o revelatie in materie. Si totusi, nu am exclus niciodata ideea de a juca la amatori 🙂

Bineinteles ca la tv totul pare atat de simplu si de natural, incat te gandesti ca poate nu o fi atat de greu. E pe naiba, ba chiar e extrem de greu. Nu sa faci pasii in sine, mecanic, dar sa te lasi patruns de muzica, sa o lasi sa te cuprinda si sa te invaluie si sa iti poarte miscarile. Dansul nu este o dictare, ci reprezinta autocunoastere, depasirea inhibitiilor si deconectarea de lumea din jur.

Salsa

In salsa, barbatul conduce, dar cu scopul de a-si pune partenera in valoarea, in timp ce femeia, increzatoare, se lasa purtata de acesta. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, sa incerc sa ma las condusa, este al doilea task extrem de greu. Daca reusesc sa fac sa para ca dansez si ca s-a prins ceva de mine, ma declar pe deplin multumita.

Un dans poate fi asemenea unei povesti de dragoste consumate. Un inceput timid, tatonari si incercari de a descoperi partenerul, dupa care se dezlantuie pasiunea si se consuma, urmand apoi despartirea. In acele momente intense, te lasi purtat de muzica si partener ca sa oferi totul.

Ca sa va convingeti, va recomand sa mergeti sa ii vedeti live pe dansatorii pasionati de salsa.

„Dancing with your partner, for that two and a half minutes, you are in love with each other. You’re corresponding with each other by the moves that you make. It’s a love affair, between you and your partner and the music.” Frankie Manning.





Vibe-uri negative

8 04 2013

Imi place extraordinar de mult sa imi incep dimineata cu o cafea in timp ce citesc diferite articole sau navighez aiurea pe internet. Totul este bine si frumos, feng shui-ul meu este la locul lui si buf…intru pe Facebook si curg postarile care mi-l altereaza, pentru putin timp trebuie sa recunosc.

Asa imi readuc aminte ca nu suport persoanele negativiste. Cu totii avem probleme, cu totii ne mai plangem de diversele lucruri care ne afecteaza viata, dar exista o anumita categorie de persoane care asta fac zilnic. Si sunt tare enervanti!

Spre nefericirea mea, publica si posteaza non stop nemultumirile pe toti peretii Facebook-ului. Come on!!! Life sucks, get over it and swallow your frustrations! Peste greutatile si incercarile zilnice treci cu optimism, nu rememorandu-ti la nesfarsit nemultumirile. Si daca tot sunt asa multe, de ce sa plictisesti pe toate lumea cu ele. Zau ca iti strica karma!





De ce nu m-am plictisit la The Hobbit?

1 04 2013

Acum ca a trecut nebunia cu impresii de dupa vizionarea The Hobbit, m-am decis sa il urmaresc si eu. Dupa cum mentionam si intr-un post mai vechi, evit sa vizionez un film atunci cand este in mare voga si esti bombardat cu reclama si critici legate de acesta.

The Hobbit

The Hobbit mi s-a parut mai slab decat Stapanul Inelelor. Prea multa poveste si prea putina actiune pentru cele trei ore de vizionat. Nu stiu ce se intampla in ultima perioada cu scenaristii/producatorii filmelor americane dar reusesc sa strice atmosfera creata prin niste replici de te lasa masca. Daca tot creezi povesti despre vremuri demult uitate, de ce naiba sa introduci replici cu iz modern care nu se integreaza de nicio culoare. La fel cum mi s-a parut o nebunie la filmul Django, intr-o secventa in care el macelarea diversi tipi, se auzea pe fundal muzica rap, un Jay Z sau ceva. Come on`!! Trebuie sa mentionez ca cel mai tare il apreciez pe Gandalf, care este un monument de tact si diplomatie :).

Gandalf

De ce nu m-am plictisit eu la acest film? Deoarece iubesc povestile. De cand eram mica si citeam Fratii Grimm cu interes maxim si imi derulam in fata ochilor povestea, pana acum cand povestile ruleaza sub forma de filme. Pentru ca ele rezoneaza cu dorinta mea de a visa, de a citi/viziona povesti, de a-mi hrani sufletul care vrea sa pastreze in el ceva din copilul de altadata.

Nu sunt convinsa ca voi mai viziona si restul partilor, dar aceasta mi-a bucurat seara de weekend.





Excursie fulger la Timisoara

19 03 2013

Cand eram prin scoala generala sau liceu auzeam adesea, sau citeam prin oracole, ca pasiunea multora este sa calatoreasca. Mi se parea cu adevarat interesant si stateam sa ma gandesc oare unde au calatorit acesti oameni de si-au dezvoltat o adevarata pasiune pentru asta (evident, era doar un trend sa spui asta)? De asemenea, ma intrebam: Oare mie mi-ar placea sa calatoresc? In acele momente aveam la activ doar vreo 2 tabere realizate cu scoala.

Evident, raspunsul a venit mult mai tarziu, odata cu independenta financiara si cea de studenta plecata de acasa. Abia atunci am gustat din placerile escapadelor si am inceput sa imi propun noi destinatii. Pe lista mea se aflau demult Clujul si Timisoara, dar drumul lung care trebuie parcurs pana acolo m-a descurajat mai intotdeauna. Nu este tocmai usor sa parcurgi un drum de 9 ore cu trenul (varianta aleasa de mine), vreo 6-7 cu masina si, bineinteles, varianta rapida de 1 ora cu Taromul la pretul de 170 de euro (dus-intors).

Apus

Apus

Trebuie sa recunosc ca nu a fost asa dificil precum credeam. Daca beneficienzi de compania potrivita si te inarmezi cu carti si filme, timpul o sa treaca intr-o maniera placuta si mult mai rapida decat iti imaginai. Neaparat sa alegi varianta de drum din timpul zilei caci peisajele care ti se ivesc de indata ce te apropii de Dobreta Turnu Severin sunt minunate si este pacat sa le ratezi.

IMG_0453

La Timisoara te intampina o gara saracacioasa dar cu taximetristi amabili si gata sa te ajute. Care a fost prima mea impresia asupra orasului? Ca este intr-adevar extrem de curat, dupa cum auzisem de la mama mea. Am cercetat cu atentie strazile si am fost placut impresionata sa vad ca exista un oras atat de curat, semn ca se poate fratilor si la noi. Ceva mai mult bun simt si vointa ar putea rezolva problema. Tramvaiele sunt tare haioase si dau o nota aparte, de parca timpul a stat in loc. Dat fiind perioada scurta petrecuta in Timisoara, am incercat sa bifam cateva destinatii recomandate de gazdele noastre dragi. Am traversat Parcul Botanic (un parc frumos si iarasi pecetluit cu calificativul extrem de curat:) ) si am mers pana in Piata Unirii. O zona frumoasa, asemeni Centrului Vechi al Capitalei. Din pacate, asemanarea include si acele cateva cladiri darapanate. Pacat de restul imobilelor restaurante ce si-au pastrat arhitectura interesanta si au fost vopsite in nuante jucause. Nu am ocolit Domul Maghiar, avand o atractie fata de catedralele si bisericile catolice. De aici am continuat spre Piata Libertatii, unde am poposit sa vedem Opera si Catedrala de unde au inceput tragerile si a izbucnit revolutia.

Piata Unirii

Piata Unirii

Ce mai trebuie sa stiti este ca, pe langa faptul ca in Timisoara s-a pus in functiune primul tramvai stradal in 1869, tot aici s-a jucat primul meci de fotbal din Romania in 1899. Un adevarat oras al premierelor.

Acum ca am bifat Timisoara pe lista…Clujule pregateste-te!

Sursa foto: arhiva personala, fapt pentru care va rog sa scuzati calitatea 🙂





Cariera vs. Familie

25 02 2013

 

Family
Workaholic

Cand eram mica asteptam cu mare nerabdare sa treaca timpul si ceasul sa arate orele 16:00 deoarece stiam ca atunci vine tata acasa. Eu veneam de la scoala, mancam si imi faceam temele, iar cand venea tata aveam timp la dispozitie sa misun in jurul lui.

Atunci imi imaginam ca nu este asa greu sa lucrezi deoarece mai ai o gramada de timp sa faci si alte lucruri. Ziua imi parea destul de lunga si suficienta. Evident ca lucrurile nu au ramas asa. Acum sunt din ce in ce mai multe persoane pentru care orele 16:00 reprezinta pauza de pranz pentru un program de munca multe prea prelungit. Termenul de „workaholic” a inceput usor sa caracterizeze o mare pondere a populatiei.

Nu putine sunt anunturile de recrutare in care regasesti la descrierea job-ului: „Esti o persoana dinamica si nu tii neaparat sa fii la 19:00 acasa?” sau ” Pentru noi nu conteaza programul dar reusita si rezultatele.” Este un fel de vii, te angajam si pe baza contractului iti ipotechezi si viata personala. Intr-adevar, cand iti place ceea ce faci si esti dedicat job-ului, cand termenele limita te preseaza, timpul este doar o notiune relativa si somnul poate fi doar un impediment. Dar oare cat poti functiona ca un robot al masinariilor numite companii? Pretul platit nu este totusi prea mare? Probabil aceasta este o intrebare la care fiecare isi va raspunde dupa cativa ani cand va trage linie, unii mai devreme, altii mai tarziu, si se vor confrunta cu anii care au trecut.

Articolul de pe nuaisacrezi.ro (http://nuaisacrezi.ro/o-mica-lectie-pentru-viitor/#.USoaBh04tZg) referitor la activitatea lui Linds Redding, un fost director artistic din Noua Zeelanda exemplifica ceea ce spuneam mai sus. Marturia in varianta sa originala o regasiti aici: http://www.lindsredding.com/2012/03/11/a-overdue-lesson-in-perspective/

Asa ca, tu ce vei alege?

Sursa foto: http://jacksanfernandes.com/yahoo_site_admin/assets/images/workaholic_1.107110859_std.jpg